Duminica a IV-a din Post - a Sfantului Ioan Scararul

Praznuirea Sfantului Ioan Scararul nu incepe sa fie atestata in manuscrise decat in secolul XIII, pentru a se regasi aproape in toate documentele secolului XV. Anterior, Duminica a IV-a era rezervata comemorarii parabolei samarineanului cel bun, al carei canon s-a pastrat la Utrenia duminicii pana in zilele noastre. Instituirea tarzie si extrem de rapida a acestei praznuiri a rezultat probabil din dorinta de a completa in mod armonios structura Triodului.

Daca primele doua duminici se distingeau ca o perioada "dogmatica", transferarea praznicelor Sfintilor Ioan Scararul si Maria Egipteanca a permis definirea unei a doua perioade, axata mai mult pe latura practica a vietii duhovnicesti. (...)

Sfantul Ioan Scararul e praznuit in mod normal pe 30 martie, iar Sfanta Maria Egipteanca pe 1 aprilie. Faptul ca aceste doua praznice cadeau intotdeauna in timpul Triodului facea ca ele sa nu fie solemnizate, in ciuda importantei acestor sfinti in evlavia bizantina: trei stihiri la Vecernie si un canon la Utrenie, nimic mai mult. Prin urmare, transferul lor in ciclul liturgic mobil a permis o mai mare stralucire acordata acestor doi sfinti si o afirmare mai explicita a legaturii lor cu Postul Mare.

Folosul postului




Folosul postului - Multi crestini, nedand o prea mare importanta postului, il tin fara tragere de inima sau nu il tin deloc. Si totusi, trebuie sa primim postul cu bucurie, nu cu frica si parere de rau, caci nu este infricosator pentru noi, ci pentru diavoli. In cazul demonizatilor, mult poate face postul, mai ales cand este insotit de sora sa buna, care este rugaciunea. De aceea, Hristos a spus: Acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post (Matei 17, 21).

Asadar, dat fiind faptul ca postul ii alunga departe pe vrasmasii mantuirii noastre, trebuie sa il iubim, nu sa ne temem de el. Trebuie mai degraba sa ne temem de mancarea multa, mai ales atunci cand este insotita de betie, pentru ca ea ne supune patimilor, in vreme ce postul, dimpotriva, ne scapa de patimi si ne daruieste libertatea duhovniceasca. De ce dovada a binefacerilor postului mai avem nevoie, atunci cand stim ca el lupta impotriva diavolului si ne izbaveste de robia pacatului?

Duminica iertarii anunta Postul Sfintelor Pasti

Duminica iertarii anunta Postul Sfintelor Pasti.


Duminica din 26 februarie, ziua care precede intrarea in Postul Sfintelor Pasti, este numita Duminica izgonirii lui Adam din rai, dar si Duminica iertarii. Sfintii Parinti i-au dat acestei duminici si acest nume, pentru a ne arata ca nimeni nu poate intra in post daca nu este in pace cu semenii.

Dumnezeu nu poate fi trait de cel ce este in cearta cu aproapele. Caci El fiind iubire, este si iertare. Asa ca numai cel ce iarta se poate impartasi de aceasta iubire dumnezeiasca. Si pe cat de mult iarta, pe atat de mult se impartaseste de Dumnezeu.

Este un aspect pe care noi il neglijam de multe ori atunci cand vine vorba de iertare. Daca am facut cuiva rau, ne spunem ca este de ajuns sa-I cerem lui Dumnezeu iertare pentru fapta savarsita. Insa, Dumnezeu ne cere mai mult. Doreste sa mergem sa ne cerem iertare de la cei pe care i-am ranit prin cuvintele si faptele noastre si sa dam iertare tuturor celor ce o cer de la noi. Si ne cheama spre acest lucru, pentru ca ne vrea sa fim iubiti si de semeni.

Nu-i deloc usor sa renunti la dispretul fata de altii, acordand iertare, dar mai greu e sa te dai jos de pe aparenta superioritate si sa ceri iertare. Cel care a indeplinit aceste cereri, si-a pregatit inima sa-L primeasca pe Hristos.

Randuiala practicii liturgice a iertarii

Valentin şi Valentina - o sărbătoare ortodoxă?

În libertatea obţinută de la 1989 încoace, societatea noastră a început să importe și multe sărbători . Şi dacă la început acest fenomen era mai lent, acum această manifestare ia amploare pe an ce trece. Una din aceste sărbători este şi Valentine`s Day, adică ziua sfântului Valentin, celebrată la 14 februarie, zi în care cuplurile îşi fac declaraţii de dragoste şi işi dăruiesc cadouri.

Deşi mai sunt voci care susţin că Valentine`s Day sau Ziua Îndrăgostiţilor nu este o zi specifică ţării noastre, ea totuşi a fost adoptată şi pe meleagurile noastre şi prinde an de an rădăcini tot mai adânci. Tinerii sunt încântaţi că există şi o zi a lor, a îndrăgostiţilor, un prilej de a sărbători împreună cu persoana iubită.

S-ar părea că Valentine`s Day, fiind pusă sub patronajul Sfântului Valentin, este o sărbătoare creştină şi, prin urmare, o putem accepta şi celebra. Calendarul creştin-ortodox ne arată că sunt trei sfinţi ce au purtat numele Valentin şi o Sfântă Muceniţă Valentina.

Cel dintâi Sfânt Valentin, sărbătorit la 1 septembrie, este un mucenic ce a pătimit pentru Hristos alături de Marcu şi Sotirih, după suplicii cumplite fiind prăznuiţi la 24 octombrie. Urmează, la 10 februarie, Sfânta Muceniţă Valentina, ce a pătimit pentru Hristos în Cezareea Palestinei în timpul guvernatorului Fermilian. Biserica Romano-Catolică o prăznuieşte pe Valentina la 25 iulie.

FIUL RISIPITOR

Duminica Fiului Risipitor - Iubiti frati! Sfanta Biserica, aceasta maica iubitoare de fii a credinciosilor, care i-a nascut intru mantuire si ia asupra sa toate grijile ca fiii sai sa nu ramana lipsiti de mostenirea lor - Cerul, pregatindu-i de savarsirea cu izbanda a nevointei care vine a sfintelor Paresimi, ne-a propovaduit la Dumnezeiasca Liturghie pilda Domnului nostru Iisus Hristos despre fiul risipitor.

In ce sta nevointa Sfintelor Paresimi? Ea este nevointa pocaintei, in zilele de fata ne aflam inaintea unui rastimp care este afierosit cu precadere pocaintei, stam ca si cum am fi la usa lui si cantam cantarea plina de umilinta: "Usile pocaintei deschide-ne noua, Datatorule de viata!" Ce ne descopera cel mai mult pilda Domnului nostru pe care am ascultat-o in Evanghelia de astazi? Ea ne descopera neurmata, nesfarsita milostivire a Tatalui Ceresc fata de pacatosii care aduc prinos de pocainta. "Bucurie se face in cer pentru un singur pacatos care se pocaieste" (Luca 15, 7), le-a vestit Domnul oamenilor, chemandu-i la pocainta - si ca spusele Lui sa se intipareasca mai adanc in inimile ascultatorilor, a binevoit sa adauge la ele o pilda.

Un oarecare om bogat, ne povesteste pilda evanghelica, avea doi fii. Cel mai tanar si-a rugat tatal sa ii dea partea lui de mostenire. Tatal a implinit rugamintea mezinului. Dupa ce au trecut cateva zile, acesta, luandu-si averea, a plecat intr-o tara indepartata, unde si-a cheltuit tot avutul in desfranari. Dupa ce a risipit totul, in tara aceea a venit o vreme de foamete. Fiul bogatului nu numai ca a inceput sa aiba greutati, ci a ajuns chiar intr-o stare cu totul jalnica. Aflat in asemenea stramtorare, s-a lipit de unul dintre oamenii locului, iar acela l-a trimis pe camp sa-i pasca porcii. Nefericitul, chinuit de foame, ar fi fost bucuros sa-si umple burta cu mancarea cat se poate de grosolana cu care se hraneau porcii! Lucrul acesta insa nu a fost cu putinta.

CREDINTA CRESTINA

Nu există pe lume cinste sau chemare mai mare decît aceea de a fi creştin. Cînd judecătorul-călău Sevirus l-a întrebat pe tînărul Petru: „Care este neamul tău?", Petru a răspuns: "Sînt de neam creştin". Judecătorul l-a întrebat mai departe: „Care-ţi este rangul?". Iar Petru a răspuns: „Sînt din rangul cel mai înalt: Sînt creştin". Părintele Ioan de Kronştadt scrie: „Întreaga lume nu e decît o pînză de păianjen în comparaţie cu sufletul creştin". Creştinul este un vas în care se toarnă puterea şi lumina dumnezeiască. Fie că el stă pe tronul de aur al împăratului, sau în cea mai umilă dintre colibe, valoarea creştinului este întotdeauna aceeaşi. Oare aurul este mai puţin aur dacă este învelit într-o foaie de varză, sau într-o batistă de mătase? Aurul tot aur rămîne.

La 19 ianuarie credinciosii ortodocsi praznuiesc Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, sarbatoare numita si Epifania sau Dumnezeiasca Aratare. Praznicul reprezinta reactualizarea momentului in care Fiul lui Dumnezeu Iisus Hristos, la 30 de ani, vine la Iordan, se boteaza cu botezul pocaintei - a lui Ioan -, El Cel fara de pacat, asumand pacatele intregii omeniri, pe care le va rascumpara prin scump sangele Sau, pe Golgota. Botezul Domnului Iisus Hristos a fost lucrarea Sfintei Treimi: Tatal a marturisit despre El. "Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit (Mt. 3, 17; Mc. 1, 11; Lc. 3,22); Duhul Sfant S-a pogorat in chip de porumb peste El si Fiul a primit botezul lui Ioan.